Totul in jurul meu e o minciuna. Viata e o minciuna. Eu sunt o minciuna.
-De ce?- o intrebare atat de mica. Simpla. Uneori iritanta. Si totusi fara raspuns.
De ce trebuie sa fie asa greu sa traiesti?
De ce tot ce fac ma reintoarce la chestii din trecut care ma dor?
De ce inca mai cred in adevar si puritate daca pe de alta parte, defapt, nu cred?
Ce ciudat ma simt...
Cate intrebari imi alearga mereu prin minte..
Si niciodata nu gasesc un raspuns plauzibil care sa ma faca sa inteleg de ce?
De ce cred in oameni daca stiu ca ma ranesc?
De ce ranesc si eu la rândul meu?
De ce am mereu acel impuls la inceput si pe parcurs il pierd?
De ce trebuie sa existe un final in toate, daca exista infinit?
De ce iubesc? Natura, muzica, lucrurile, oamenii..orice
De ce inca mai tânjesc dupa afectiune daca totusi sunt constienta ca nimeni nu mi-o va oferi neconditionat?
De ce de fiecare data când ajung in punctul asta, ma simt fara puteri?
Stiam ca o sa ajung aici din nou.. mereu ajung.
De ce de fiecare data cred ca e diferit?
Când stiu defapt cum este...
Am obosit.
